Miercurea-Ciuc, Harghita
Iancu de Hunedoara,Nr. 8

Ziua Internaţională pt Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale

Potrivit rezoluţiei 64/200 din 21 decembrie 2009, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, 13 octombrie este Ziua Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale.

Cu acest prilej, UNISDR a iniţiat proiectul „Living with disability & disasters”, adresat, la nivel mondial, unui număr de circa un miliard de persoane care trăiesc cu o formă de handicap. Reprezentând o cincime din populaţia lumii, persoanele cu dizabilităţi pot avea contribuţii unice, de multe ori trecute cu vederea, care sa vină în sprijinul reducerii riscului la dezastre şi pentru construirea unei societăţi/comunităţi rezistente. Se intenţionează astfel ca Ziua Internaţională pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale din 2013 să demareze includerea nevoilor persoanelor cu dizabilităţi în Cadrul de reducere a riscului de dezastre, deoarece:

- O planetă rezistentă în faţa dezastrelor naturale presupune ca fiecare să fie parte a soluţiei;

- Deciziile şi politicile de reducere a riscului de dezastre trebuie să reflecte şi  nevoile persoanelor cu dizabilităţi.

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Oltul” al judeţului Harghita doreşte să susţină acest proiect prin organizarea şi desfăşurarea de activităţi. Având în vedere că anul acesta 13 octombrie este într-o zi de duminică, activităţile dedicate acestei zile se vor desfăşura în data de 11 octombrie. Astfel, ziua de 11 octombrie, este declarată zi a porţilor deschise, prilej cu care vor fi prezentate la sediul subunităţilor (Detaşamentele de Pompieri: Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc şi Gheorgheni)  mijloace de intervenţie în caz de dezastre naturale şi modul de folosire a acestora, între orele 10,00-14,00.

România se află printre statele care prezintă un risc foarte ridicat de producere a unor dezastre naturale, potrivit unui clasament publicat de ONU. Organizaţia mondială a publicat, la Geneva, o listă cu 200 de ţări şi teritorii care se situează la polii riscului de producere a unor dezastre naturale, de la cel mai ridicat, până la aproape nul. Potrivit Strategiei Internaţionale a Naţiunilor Unite pentru Reducerea Dezastrelor (UNISDR), ţările cu cel mai mare risc de mortalitate, respectiv de categorie 9, sunt Bangladesh, China, Columbia, India, Indonezia şi Myanmar. România este unul dintre statele care prezintă un risc foarte ridicat de producere a unor dezastre naturale, pe acelaşi loc cu Afganistanul, Guatemala, Iranul, Pakistanul, Peru, Filipine şi Uzbekistan. La polul opus, cu un risc de categorie 1, considerat neglijabil, se află teritorii precum Groenlanda şi insulele Wallis si Futuna.

Doar în anul 2008 au murit mii de oameni în urma dezastrelor naturale: cutremurele din China, uragane, inundaţii, alunecări de teren. România are, după cum se poate observa în decursul ultimilor ani, o istorie ''bogată în calamităţi naturale şi evenimente catastrofale cauzate de activitatea umană''. Cauzele primelor fenomene, cele de origine naturală, trebuie căutate în structura geo-morfologică a teritoriului ţării noastre. Sunt bine cunoscute în acest sens, de exemplu, punctele vulnerabile prin tradiţie, la cutremure şi inundaţii.

            Zona geografică în care se găseşte amplasată ţara noastră este caracterizată, în ultimii ani, de un proces de modificări ale unor caracteristici geo-climatice, ceea ce a condus la manifestarea unor factori de risc care au evoluat spre dezastre. S-a constatat că, în ultimii ani, aceste fenomene şi-au schimbat structura probabilistică şi intensitatea în raport cu acelaşi tip de fenomene înregistrate cu un deceniu în urmă.

            Efectele dăunătoare pe care aceste fenomene le au asupra populaţiei, mediului înconjurător şi bunurilor materiale fac necesară cunoaşterea acestor fenomene şi a modului în care putem preveni, sau ne putem apăra în caz de urgenţă.

            Nu există nici o raţiune pentru a crede că frecvenţa şi mărimea dezastrelor naturale (endogene) este pe cale să scadă în viitorul apropiat, toate zonele virtual-locuite sau nu, sunt zone de risc, concluzia fiind certitudinea că magnitudinea şi frecvenţa dezastrelor naturale va creşte pe fondul schimbării climatice globale.

            Fenomenele care fac să crească vulnerabilitatea societăţii faţă de dezastrele naturale sunt: creşterea populaţiei, urbanizarea excesivă, degradarea mediului, lipsa de structuri locale specializate în managementul dezastrelor, sărăcia, economii instabile şi dezvoltate haotic.

            Conform Legii privind protecţia civilă nr. 481/2004 noţiunea de dezastru este definită ca fiind evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului şi care, prin amploare, intensitate şi consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, elaborate şi aprobate potrivit legii.

Datorită riscurilor naturale existente pe teritoriul judeţului Harghita se pot produce următoarele categorii de dezastre: fenomenele meteorologice periculoase pot determina furtuni, inundaţii, tornade, secetă, îngheţ, înzăpeziri;  incendii de pădure; avalanşe; fenomene distructive de origine geologică;  alunecări de teren; cutremure de pământ.

Fenomene meteorologice periculoase

Fenomene meteorologice periculoase din categoria acestor fenomene fac parte furtuni, inundaţii, tornade, seceta, îngheţ. Dacă căderile masive de zăpadă, mai ales însoţite de vânt care să spulbere zăpadă şi să formeze blocări pe drumurile publice, sunt fenomene mai rare datorită configuraţiei terenului, care nu permite dezvoltarea unor vânturi puternice la sol, grindina, este un fenomen destul de des întâlnit pe teritoriul judeţului, mai ales în partea de vest a acestuia, cauza producerii acestui fenomen fiind tocmai configuraţia terenului.

Deplasările de mase de aer accelerate formează, mai ales, în pasuri şi trecători adevărate furtuni, cu viteze ale vântului ce depăşesc 100 Km/ oră. Cel mai des, aceste fenomene sunt întâlnite în zonele Bilbor- Tulgheş-Topliţa, Frumoasa-Lunca de Jos, Sînmartin-Plăieşii de Jos- Băile Tuşnad, Vlăhiţa - Miercurea Ciuc. În aceste zone sunt şi cele mai mari suprafeţe de doborâturi de pădure ce se cifrează la sute de hectare. 

Furtuni

Furtuni se pot produce în toată zona de competenţă, în toate anotimpurile: primăvara, vara şi toamna, acestea pot fi combinate cu ploaie, grindină, vânt puternic şi frecvente descărcări electrice. Iarna, căderile masive de zăpadă sunt  însoţite  rareori de viscol, putând produce avarii (distrugeri) la construcţii, înzăpezirea căilor de comunicaţii rutiere, prăbuşirea de arbori, afectarea sistemului de alimentare cu energie electrică şi sistemului de telecomunicaţii judeţean, precum şi aprovizionarea cu bunuri de primă necesitate a populaţiei şi materii prime şi materiale pentru operatorii economici .

Deasemenea, se pot produce pierderi de vieţi omeneşti şi a animalelor acestora prin surprinderea lor de aceste fenomene, în câmp deschis sau neadăpostite, electrocutări prin trăsnet, surparea unor construcţii sau căderea unor obiecte.

Inundaţii

Inundaţiile sunt cele mai des întâlnite hazarde de origine naturală de pe teritoriul judeţului. Având în vedere relieful muntos, cu pante relativ abrupte, colectarea apelor pluviale sau a celor provenite din topirea zăpezilor este foarte rapidă, formând viituri pe cursurile râurilor şi a pâraielor, fapt ce duce la creşterea bruscă a nivelului apei şi revărsarea acestora. Aceasta este una din caracteristicile inundaţiilor provocate de ploi sau topirea bruscă a zăpezii. O altă caracteristică este durata lor scurtă, dacă nivelul apei creşte brusc, în medie cam într-o jumătate de oră de la nivelul normal la cota de inundaţii, la fel de repede (1-2 ore) şi scade. Deoarece scurgerea apelor de pe pantele dealurilor şi munţilor este foarte rapidă, fiind accentuată şi de tăierile masive de pădure din ultimii ani, albiile râurilor, dar în special a pâraielor fiind înguste,  panta de scurgere a apei este mare, se formează pe cursurile acestora torenţi şi viituri foarte rapide. Atât apele ce se scurg, cât şi torenţii formaţi, angrenează în drumul lor vegetaţia uscată şi alţi flotanţi, dar şi nămol şi pietriş de pe fundul albiei, ce se depun în porţiunile mai line ale cursului apei sau la întâlnirea unor obstacole cum ar fi poduri şi podeţe subdimensionate, formând baraje şi creşterea nivelului apei în amonte, în final inundând albia majoră.

Din analiza cauzelor inundaţiilor provocate de ploi sau topirea bruscă a zăpezilor, rezultă că marea lor majoritate (aproximativ 70%) se datorează tocmai faptului că pe malurile apelor sunt depozitate materialele rezultate din exploatarea pădurilor sau deşeuri de toate tipurile, precum şi a subdimensionării deschiderii şi înălţimii podurilor şi podeţelor. Angrenând diferite deşeuri, în special cele rezultate din activitatea umană, se creează şi premisele poluării apelor şi dispariţia faunei acvatice.

Protecţia împotriva efectelor inundaţiilor provocate de torenţii formaţi în urma ploilor torenţiale sau a topirii bruşte a zăpezilor şi micşorarea pagubelor, se poate face prin decolmatarea fundurilor albiei, curăţirea acestora de vegetaţie, interzicerea depozitării pe maluri a diferitelor materiale, precum şi dimensionării corecte a deschiderii şi înălţimii podurilor şi podeţelor.

O altă cauză a inundaţiilor este formarea zăpoarelor de gheaţă, fenomen întâlnit în special iarna, la încălzirea accentuată a vremii, sau primăvara, la topirea zăpezii. Din cauza precipitaţiilor sub formă de zăpadă, debitele râurilor şi pâraielor scad şi sub acţiunea frigului, se formează poduri de gheaţă. Când intervine o încălzire mai rapidă a vremii, zăpada se topeşte, nivelul apei creşte, iar gheaţa este ruptă şi sloiurile angrenate de ape. În locurile unde albia se lăţeşte, deci adâncimea apei este mai mică, sau în locuri mai înguste, sloiurile ating fundul apei sau obstacolele de pe mal şi se blochează, formând baraje naturale de gheaţă. Lungimea acestor aglomerări de multe ori poate ajunge la 1-2 Km sau chiar mai mult, iar grosimea (înălţimea) barajului de 1-2 m sau chiar mai mult. Pentru spargerea acestor baraje, de cele mai multe ori, este necesară intervenţia pirotehniştilor, cu exploziv.

Protecţia împotriva efectelor inundaţiilor provocate de zăpoare de gheaţă este mult mai uşor de realizat, deoarece formarea zăpoarelor durează de obicei 1-2 zile. Micşorarea pagubelor, se poate face prin supravegherea atentă a vremii şi a cursului apei, precum şi intervenţia timpurie în cazul observării începutului formării zăpoarelor.

 

Tornade

Tornadele sunt manifestări ale fenomenelor meteorologice periculoase, atipice pentru teritoriul judeţului Harghita, dar acestea se vor putea produce, îndeosebi în perioada mai-septembrie şi la contactul dintre fronturile atmosferice, îndeosebi pe dealurile de est ale podişului Transilvaniei, afectând  localităţile din  zona Cristuru Secuiesc - Odorheiu Secuiesc şi în depresiunile intramontane afectând localităţile din zonele Gheorgheni – Topliţa şi  Miercurea-Ciuc.

Secetă

Datorită apariţiei unor perioade de timp sărace în precipitaţii atmosferice, îndeosebi în perioada mai-august, însoţite de deplasarea maselor de aer uscat, determină apariţia fenomenului de secetă, care poate afecta populaţia, culturile de plante, efectivele de animale, pădurile de răşinoase şi foioase.

În urma acestui fenomen, debitele cursurilor de apă scad determinând scăderea cantităţii din pânza de apă freatică şi totodată din fântâni. Odată cu apariţia acestui fenomen şi apariţia vegetaţiei uscate, creşte posibilitatea producerii de incendii de mari proporţii şi se îngreunează intervenţia pentru limitarea şi lichidarea acestora.

 

Îngheţ

Îngheţul este fenomenul foarte des întâlnit în toate localităţile  judeţului, îndeosebi în depresiunile intramontane, în perioada de iarnă, octombrie – aprilie, dar foarte frecvent avem perioade de îngheţ timpuriu, lunile august-septembrie şi de îngheţ târziu, luna mai.

Iarna apar frecvent poduri şi baraje de gheaţă, pe râurile Olt, Mureş, Târnava Mare, Trotuş şi pârâul Bistricioara, înzăpeziri, viscole, depuneri de gheaţă pe conductorii electrici, care îngreunează desfăşurarea activităţilor social-economice şi determină intervenţia frecventă a organismelor abilitate pentru înlăturarea disfuncţiunilor apărute.

Incendii de pădure

Incendiile de pădure fac parte din riscurile naturale cu frecvenţă destul de mare de pe teritoriul judeţului. Deşi de cele mai multe ori, aceste fenomene se datorează activităţii sau mai corect spus, neglijenţei umane, sunt dese şi situaţiile în care acestea sunt produse ca urmare a descărcărilor electrice atmosferice (trăsnete). Acestea se pot produce în toată zona de competenţă, mai ales primăvara şi toamna când vegetaţia este uscată, sau vara când este secetă. Zonele cele mai vulnerabile privind izbucnirea unor incendii în masă sau de mari proporţii la fondul forestier sunt: munţii Harghita, zona staţiunii Lacu-Roşu, munţii Călimani, zona Bucin, zona Tulgheş.

Incendiile la fondul forestier pot afecta unele localităţi cum sunt: Lacu-Roşu, Borsec, Bilbor, Secu, Vîrşag, Băile Tuşnad. Aceste localităţi pot fi afectate parţiale sau total, impunându-se în situaţii deosebite evacuarea populaţiei şi bunurilor materiale.

Incendiile la vegetaţia uscată se pot produce în toată zona de competenţă, mai ales primăvara, ca urmare a igienizării terenurilor prin ardere. Aceste incendii în unele situaţii se por produce şi ca urmare a propagării acestora de la incendiile produse la unele culturi de cereale, mai ales în zona localităţilor Odorheiu Secuiesc şi Cristuru Secuiesc.

Avalanşe

Configuraţia geografică a judeţului Harghita este una predominant montană, înălţimile munţilor existenţi nu depăşesc 2.000 metri şi de asemenea inexistenţa pantelor abrupte, care să favorizeze producerea cu regularitate a acestui fenomen distructiv, avalanşele se produc foarte rar şi de mică amploare, îndeosebi în zona staţiunii Lacu-Roşu, trecătoarea Pângăraţi şi Pasul Bucin.

Fenomene distructive de origine geologică

Alunecări de teren

Alunecările de teren sunt fenomene întâlnite în special în sud-vestul judeţului, în zona deluroasă, acolo unde pădurile au fost defrişate masiv. Acest fenomen se datorează existenţei unui strat de argilă în imediată apropiere a suprafeţei solului. În urma ploilor abundente şi de mai lungă durată, solul absoarbe apa pluvială până la adâncimea la care se află argila. Aceasta fiind impermeabilă, apa se va scurge pe suprafaţa ei, formând un strat alunecos. Datorită faptului că pe pante nu există vegetaţie, care cu rădăcinile ei să fixeze solul, acesta va aluneca pe stratul de argilă.

Cutremure de pământ

Cutremure: cea mai mare parte (aproximativ 80%) din teritoriul judeţului Harghita se găseşte în zona E a coeficientului seismic, iar restul teritoriul în zona D şi F. Fiind despărţit de zona seismică Vrancea prin munţii Carpaţi, seismele produse acolo au o magnitudine mult diminuată. Seismele, care să depăşească 2-3 grade pe scara Richter, deci să fie resimţite de populaţie, au fost doar două: în 1977 şi 1987. Cele din zona Banatului nu au fost semnificative. Totuşi, riscul producerii unor seisme de magnitudine mare există şi pe teritoriul judeţului, în special în cazul activării zonei seismice Făgăraş.

 

MĂSURI DE PROTECŢIE ŞI INTERVENŢIE

            Acţiunile de protecţie şi intervenţie din judeţul Harghita sunt concepute a se desfăşura pentru fiecare tip de risc generator a situaţiilor de urgenţă în trei etape: etapa premergătoare situaţiilor de urgenţă, etapa intervenţiei forţelor pe timpul situaţiei de urgenţă şi etapa de reabilitare şi revenire la starea de normalitate. 

 

Astfel, apărarea împotriva dezastrelor comportă:

-     măsuri de prevenire şi de pregătire pentru intervenţie;

-          măsuri operative urgente de intervenţie după declanşarea fenomenelor periculoase cu urmări deosebit de grave;

-          măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare.

Scopurile apărării împotriva dezastrelor:

-          reducerea (pe cât posibil evitarea) pierderilor posibile generate de diferitele dezastre;

-          asigurarea unei asistenţe prompte şi calificate a victimelor;

-          realizarea unei refaceri economico-sociale cât mai rapide şi durabile.

 

Etapele apărării împotriva dezastrelor:

-          pregătire pentru limitarea efectelor dezastrelor;

-          declanşarea dezastrelor;

-          alarmare;

-          intervenţia;

-          reabilitarea facilităţilor economico sociale afectate;

-          dezvoltarea societăţii;

-          continuarea pregătirii.

a)      Principalele măsuri de prevenire a dezastrelor:

-          includerea problematicii privind apărarea împotriva dezastrelor în strategiile de dezvoltare ale societăţii, la nivel central şi local;

-          realizarea lucrărilor de apărare specifice fiecărui tip de hazard;

-          optimizarea activităţii structurilor care asigură coordonarea şi conducerea acţiunilor de prevenire;

-          dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniu.

b)      Principalele măsuri de protecţie împotriva dezastrelor:

-          instruirea populaţiei privind normele de comportament în caz de dezastru;

-          exerciţii şi aplicaţii cu forţele şi mijloacele destinate intervenţiei;

-          pregătirea operativă a factorilor cu drept de decizie;

-          realizarea unor acorduri internaţionale privind asistenţa umanitară în caz de dezastre.

c)      Principalele măsuri de intervenţie în caz de dezastre:

-          cercetare zonei afectate;

-    coordonare acţiunilor de căutare-salvare (deblocare-salvare în caz de război),

-    acordarea asistenţei medicale de urgenţă, etc.;

-          evacuarea populaţiei şi a valorilor de patrimoniu;

-          crearea şi administrarea taberelor de sinistraţi;

-          distribuirea ajutoarelor umanitare.