Miercurea-Ciuc, Harghita
Iancu de Hunedoara,Nr. 8

28 Februarie

 

28 FEBRUARIEZIUA  PROTECŢIEI CIVILE

 

28 februarie, Ziua Protecţiei Civile, moment aniversar, este data când Regele Carol al II-lea, prin “Înalt Decret Regal nr. 468”, a aprobat în anul 1933, Regulamentul Apărării Contra Atacurilor Aeriene, ca o necesitate a protejării populaţiei civile, rezultată în urma efectelor devastatoare ale primului război mondial, constituind actul de naştere al Protecţiei Civile în România, având ca scop să limiteze efectele bombardamentelor asupra populaţiei şi resurselor teritoriului, fie asigurându-le protecţia directă, fie micşorând eficacitatea atacurilor. Primele structuri au funcţionat în cadrul Ministerului de Interne.

Premergător acestui moment, au fost dispuse măsuri care să reglementeze aceste activităţi, astfel:

-    în 1916 Prefectul Poliţiei Capitalei emite Ordonanţa “Măsuri contra atacurilor aeriene” ;

-    în 1925 se înfiinţează “Serviciul apărării contra gazelor din armata română”;

-    în 1929 este emisă Decizia Consiliului de Miniştrii nr. 231, care, aprobă “Instrucţiunile provizorii pentru organizarea protecţiei civile contra gazelor”, iar în structura Marelui Stat Major se înfiinţează Organizaţia Protecţiei Populaţiei Civile;

Cu puţin timp înainte de începerea celui de-al doilea război mondial, se înfiinţează Comitetul de Coordonare al Apărării Pasive, un fel de stat major actual, care funcţiona pe lângă Ministerul Aerului şi Marinei.

În anul 1939, Parlamentul aprobă Legea pentru apărarea antiaeriană activă şi pasivă. Se instituie centre de instrucţie de apărare pasivă la ministerele Aerului şi Marinei, Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, Educaţiei Naţionale, Sănătăţii şi Asistenţei Sociale, Căilor Ferate precum şi la fiecare judeţ, municipiu şi oraş.

În 1942 se înfiinţează unităţi de intervenţie de protecţie civilă şi detaşamente speciale în 6 oraşe din România.

Protecţia populaţiei  şi a valorilor materiale determină, în timpul războiului, necesitatea înfiinţării unor unităţi speciale de apărare pasivă. Unităţile de intervenţie aveau ca misiuni: prevenirea la timp a populaţiei despre apropierea atacului aerian inamic; camuflarea cât mai bine posibil a obiectivelor terestre de vederea aeronavelor; limitarea efectelor bombardamentelor inamicului; asigurarea ridicării şi îngrijirii răniţilor sau victimelor gazate; înlăturarea bombelor neexplodate şi dezamorsarea acestora; stingerea  sau limitarea marilor incendii; ridicarea şi  înlăturarea marilor dărâmături; repararea imobilelor avariate de incendii  sau bombardamente; ridicarea  de tabere pentru evacuaţi şi sinistraţi sau pentru adăpostirea materialelor. Tot în această lege se prevede introducerea "orei de apărare pasivă", săptămânală, în programele facultăţilor şi şcolilor de orice fel, instituţiilor şi stabilimentelor de stat sau particulare, societăţilor şi asociaţiilor.

La 18 februarie 1943, se organizează Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului prin Instrucţiunile nr.440, se stabilesc structura organizatorică şi misiunile apărării pasive, luând fiinţă Comandamentul Apărării Pasive, cu rolul de a pregăti, îndruma, controla şi conduce toate operaţiile de apărare pasivă, precum şi de a instrui personalul de încadrare şi populaţia pe baza legilor, regulamentelor, deciziilor ministeriale, ordonanţelor publice şi tuturor dispoziţiilor şi ordinelor privind apărarea antiaeriană pasivă a teritoriului. Tot în 1943, ia fiinţă, Corpul Special de Intervenţie, destinat a interveni în centrele bombardate de inamic, pentru înlăturarea bombelor neexplodate şi dezamorsarea lor, stingerea şi limitarea marilor incendii şi înlăturarea marilor dărâmături din întreprinderi, repararea imobilelor avariate de incendii şi bombardamente, construcţia de baracamente şi ridicarea de tabere pentru sinistraţi, evacuaţi şi materiale.