Miercurea-Ciuc, Harghita
Iancu de Hunedoara,Nr. 8

13 Septembrie

ZIUA POMPIERILOR DIN ROMANIA

Batalia din Dealul Spirii de la Bucuresti – act eroic al pompierilor militari în apararea revolutiei de la 1848 si prima afirmare patriotica a calitatilor morale si de lupta ale ostasilor tinerei armate române moderne, constituita în urma Pacii de la Adrianopole din 1829.

 

Intrarea în Bucuresti a trupelor de invazie a prilejuit unitatilor române prezente în garnizoana – printre care si Compania de Pompieri – unul dintre cele mai înaltatoare momente ale Revolutiei române de la 1848: înclestarea din Dealul Spirii, devenita simbol al luptei pentru libertate si independenta nationala a poporului român. Comandantul Regimentului 2 Infanterie si seful garnizoanei Capitalei, colonelul Radu Golescu, primise ordin în ziua de 12 septembrie din partea Locotenentei Domnesti sa deplaseze în ziua urmatoare subunitatile în Dealul Spirii, pentru a participa la primirea unei coloane otomane formata din aproape 6.000 luptatori si comandata de Kerim Pasa, ce urma sa preia cazarma din acea zona. Însa lucrurile au luat cu totul alt curs. Printr-o coincidenta, în aceeasi zi de 13 septembrie, cu putin timp înaintea sosirii trupelor otomane avusese loc înmânarea noilor drapele ale Regimentului 2 infanterie. Solemnitatea a influentat moralul si devotamentul ostasilor,vointa de a apara demnitatea nationala. Aceeasi stare de spirit îi caracteriza si pe ostasii Companiei de Pompieri comandati de capitanul Pavel Zaganescu; acestia voiau sa meargacu totii la cazarma din Dealul Spirii, convinsi de iminenta unui conflict armat cu otomanii. Soldatii lasati pentru paza cazarmii au cerut comandantului lor: “Luati-ne si pe noi, nu ne lasati în cazarma, ca pe niste nevrednici, caci daca acolo, în Dealul Spirii, va fi vreun razboi, noi vrem sa murim cu fratiinostri.” Înclestarea propriu-zisa s-a declansat ca urmare a unei altercatii între un ofiter al companiei de Pompieri (sublocotenentul Dinca Balsan) si unul otoman. Desi împresurati din toate partile de turci, pompierii s-au avântat cu curaj împotriva acestora, alternând focurile de arma cu lupta la baioneta si lovind fara crutare inamicul care, în pofida superioritatii numerice, a fost cuprins de panica. Otomanii au reusit sapuna în pozitie de tragere doua piese de artilerie si au deschis focul asupra pompierilor. Acestia au pornit împotriva tunurilor inamice si dupa o scurta lupta au capturat gurile de foc, pe care le-au întors împotriva dusmanului. Efectele au fost puternice: din rândurile otomanilor au cazut zeci de morti si raniti; numai ca, din cauza lipsei de munitie, în cele din urma tunurile au fost abandonate. Pompierii nu au încetat lupta decât atunci când Kerim-Pasa, vazând ca nu poate înfrânge rezistenta garnizoanei din Dealul Spirii, a trimis un ofiter care a propus încetarea focului, garantând în schimb “libera iesire din cazarma” – angajament care mai apoi nu a fost însa respectat de otomani. Pompierii au dovedit pe timpul luptei din Dealul Spirii vitejie, curaj si dibacie în rezolvarea situatiilor de lupta, capacitate de rezistenta si spirit de sacrificiu în inegala confruntare cu trupele otomane covârsitoare.

Anul revoluţionar 1848 va consacra pentru totdeauna virtuţile patriotice şi jertfa de sine – de această dată pentru idealurile democraţiei şi independenţei – ale pompierilor militari. Nici nu se vindecaseră rănile sinistrului din martie 1847 când, la 13 Septembrie 1848, sângele ostaşilor pompieri din Bucureşti şi a infanteriştilor, a înroşit cazarma din Dealul Spirii şi împrejurimile sale. Toate sursele istorice, martorii oculari, contemporanii bătăliei, apreciază în unanimitate că majoritatea jertfelor (din cei peste 100 de morţi şi tot atâţia răniţi) au fost date de pompieri, ei aflându-se în vâltoarea încleştării. Un sir de evenimente ulterioare a consacrat actul eroic al pompierilor. Veteranilor de la 1848 li s-a acordat prima decoraţiemilitară românească – Pro virtute militari, înfiinţată de marele domn al Unirii de la 1859, Alexandru Ioan Cuza. Tot ca o recunoaştere a eroismului pompierilor, data de 13 Septembrie 1863 a fost aleasă pentru înmânarea noilor drapele de luptă Oştirii Ţării, Batalionul de pompieri Bucuresti (înfiinţat încă din 1861) primind primul drapel de luptă din chiar mâna domnitorului.

Recunoaşterea faptului că 13 Septembrie 1848 este unul   dintre cele mai semnificative momente din tradiţiile de luptă  ale armei pompierilor a fost unanimă, indiferent de epocile istorice pe care şi regimurile politice prin care a trecut ţara. Drept urmare, ziua de 13 Septembrie a fost sărbătorita dintotdeauna ca fiind ZIUA POMPIERILOR DIN ROMÂNIA însă a fost legal oficializată după război, fiind prevăzută prin Legea 121/1996 prinvind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, dar şi prin Hotărârea Guvernului 1490/2004 pentru aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Niciodată capitolul din Istoria Naţională dedicat anului revolutionar 1848 n-a făcut abstracţie, indiferent de vremuri, de sângeroasa şi inegala confruntare dintre ostaşii companiei de pompieri din Bucureşti şi o coloană a armatei otomane. Atunci au căzut la datorie aproape jumătate din efectivele pompierilor, Dealul Spirii devenind, prin această tragică faptă de arme, un simbol al jertfei şi iubirii de ţară. 

Categorie: