Miercurea-Ciuc, Harghita
Iancu de Hunedoara,Nr. 8

Ziua Informarii Preventive

Categorie:

Unele persoane superstiţioase consideră ziua de "Marţi 13" o zi cu ghinion, dar noi vă spunem că nu este chiar aşa. De multe ori "ghinionul" ni-l facem şi singuri, prin lipsa informaţiilor. Putem preveni acest lucru, informându-ne, pentru că aşa cum spunea celebrul John Davison Rockefeller - "un om informat este un om puternic". Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a stabilit ca, începând cu anul 2011, fiecare dată de 13 ce pică marţea, să fie declarată "ZIUA INFORMĂRII PREVENTIVE".

În acest an "Ziua Informării Preventive" va fi :

Marti 13 Mai 2014

28 Februarie

Categorie:

 

28 FEBRUARIEZIUA  PROTECŢIEI CIVILE

 

28 februarie, Ziua Protecţiei Civile, moment aniversar, este data când Regele Carol al II-lea, prin “Înalt Decret Regal nr. 468”, a aprobat în anul 1933, Regulamentul Apărării Contra Atacurilor Aeriene, ca o necesitate a protejării populaţiei civile, rezultată în urma efectelor devastatoare ale primului război mondial, constituind actul de naştere al Protecţiei Civile în România, având ca scop să limiteze efectele bombardamentelor asupra populaţiei şi resurselor teritoriului, fie asigurându-le protecţia directă, fie micşorând eficacitatea atacurilor. Primele structuri au funcţionat în cadrul Ministerului de Interne.

Premergător acestui moment, au fost dispuse măsuri care să reglementeze aceste activităţi, astfel:

-    în 1916 Prefectul Poliţiei Capitalei emite Ordonanţa “Măsuri contra atacurilor aeriene” ;

-    în 1925 se înfiinţează “Serviciul apărării contra gazelor din armata română”;

-    în 1929 este emisă Decizia Consiliului de Miniştrii nr. 231, care, aprobă “Instrucţiunile provizorii pentru organizarea protecţiei civile contra gazelor”, iar în structura Marelui Stat Major se înfiinţează Organizaţia Protecţiei Populaţiei Civile;

Cu puţin timp înainte de începerea celui de-al doilea război mondial, se înfiinţează Comitetul de Coordonare al Apărării Pasive, un fel de stat major actual, care funcţiona pe lângă Ministerul Aerului şi Marinei.

În anul 1939, Parlamentul aprobă Legea pentru apărarea antiaeriană activă şi pasivă. Se instituie centre de instrucţie de apărare pasivă la ministerele Aerului şi Marinei, Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, Educaţiei Naţionale, Sănătăţii şi Asistenţei Sociale, Căilor Ferate precum şi la fiecare judeţ, municipiu şi oraş.

În 1942 se înfiinţează unităţi de intervenţie de protecţie civilă şi detaşamente speciale în 6 oraşe din România.

Protecţia populaţiei  şi a valorilor materiale determină, în timpul războiului, necesitatea înfiinţării unor unităţi speciale de apărare pasivă. Unităţile de intervenţie aveau ca misiuni: prevenirea la timp a populaţiei despre apropierea atacului aerian inamic; camuflarea cât mai bine posibil a obiectivelor terestre de vederea aeronavelor; limitarea efectelor bombardamentelor inamicului; asigurarea ridicării şi îngrijirii răniţilor sau victimelor gazate; înlăturarea bombelor neexplodate şi dezamorsarea acestora; stingerea  sau limitarea marilor incendii; ridicarea şi  înlăturarea marilor dărâmături; repararea imobilelor avariate de incendii  sau bombardamente; ridicarea  de tabere pentru evacuaţi şi sinistraţi sau pentru adăpostirea materialelor. Tot în această lege se prevede introducerea "orei de apărare pasivă", săptămânală, în programele facultăţilor şi şcolilor de orice fel, instituţiilor şi stabilimentelor de stat sau particulare, societăţilor şi asociaţiilor.

La 18 februarie 1943, se organizează Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului prin Instrucţiunile nr.440, se stabilesc structura organizatorică şi misiunile apărării pasive, luând fiinţă Comandamentul Apărării Pasive, cu rolul de a pregăti, îndruma, controla şi conduce toate operaţiile de apărare pasivă, precum şi de a instrui personalul de încadrare şi populaţia pe baza legilor, regulamentelor, deciziilor ministeriale, ordonanţelor publice şi tuturor dispoziţiilor şi ordinelor privind apărarea antiaeriană pasivă a teritoriului. Tot în 1943, ia fiinţă, Corpul Special de Intervenţie, destinat a interveni în centrele bombardate de inamic, pentru înlăturarea bombelor neexplodate şi dezamorsarea lor, stingerea şi limitarea marilor incendii şi înlăturarea marilor dărâmături din întreprinderi, repararea imobilelor avariate de incendii şi bombardamente, construcţia de baracamente şi ridicarea de tabere pentru sinistraţi, evacuaţi şi materiale.


În iarna anului 1951, se înfiinţează Centrul de Instrucţie al armei,  care avea menirea de a pregăti şi perfecţiona cadrele şi personalul civil pentru  diferite funcţii  şi specialităţi în protecţia civilă.

Prin decretul nr. 24 din 17 ianuarie 1952, se înfiinţează Apărarea Locală Antiaeriană, prin adoptarea "Regulamentului Apărării Locale Antiaeriene", şi ia fiinţă Comandamentul Apărării Locale Antiaeriene în cadrul Ministerului de Interne, care, era organizat în state majore de apărare locală antiaeriană la nivelul regiunilor, raioanelor şi ca servicii specializate la nivelul localităţilor şi agenţilor economici.

Cutremurul din 4 martie 1977 pune la grea încercare armata şi, în cadrul acesteia, apărarea locală antiaeriană. Acţionând zi şi noapte, arma noastră a contribuit la salvarea de vieţi omeneşti, înlăturarea avariilor tehnologice şi distrugerilor. Este semnificativ a ne aminti, că atunci au fost înregistraţi 1.570 morţi, 113.000 răniţi, 32.900 locuinţe prăbuşite sau grav avariate, iar 35.000 familii au rămas fără adăpost. Valoarea pagubelor provocate de seismul din 4 martie 1977 s-a ridicat la peste două miliarde  de dolari (la preţul din acel an).

În 1978,  Apărarea Locală Antiaeriană îşi schimbă denumirea  în apărare civilă, prin Legea nr.2 - privind apărarea civilă în Republica Socialistă România şi Decretul nr.140 - privind organizarea activităţilor pentru prevenirea, limitarea şi înlăturarea urmărilor dezastrelor, atribuţiile acesteia fiind diversificate, apar alte structuri organizatorice şi misiuni adecvate, iar unităţile şi formaţiunile de apărare civilă trec din subordinea  Ministerului de Interne  în cea a Ministerului Apărării Naţionale. Orientarea spre misiuni specifice la dezastre devine evidentă şi tot mai clară, abia după anul 1990,  când acestea devin dominante.

În anii `80, activitatea apărării civile a fost orientată spre pregătirea  întregii populaţii  pentru diferite situaţii de risc. S-au alcătuit planuri de protecţie şi intervenţie în situaţii complexe şi s-au desfăşurat numeroase exerciţii de apărare civilă.

Revoluţia din decembrie 1989, a creat condiţii perfecţionării activităţii pe linie de apărare civilă, înscriindu-se în procesul de democratizare iniţiat  de acest act istoric. Astfel, România a ratificat prin Decretul nr.224 din 11 mai 1990 Protocoalele adiţionale I şi II la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate.

În 04.09.1992, intră în vigoare Hotărârea Guvernului României nr.531 privind realizarea unor măsuri de apărare civilă.

În Legea apărării naţionale nr.45 din 01.07.1994 intră în vigoare  în mod oficial denumirea  "protecţia civilă".

La 25 septembrie 1996, deplin racordată la cele mai noi structuri Europene, a fost promulgată Legea protecţiei civile nr.106, ce a consfinţit şi schimbarea titulaturii .

În 13.03.2000, intră în vigoare Ordonanţa Guvernului României nr.14 - privind înfiinţarea formaţiunilor de protecţie civilă pentru intervenţie  de urgenţă în caz de dezastre, care, a fost aprobată prin Legea nr. 418 din 2001.

Prin Ordonanţa de Urgenţă nr.179 din 26 octombrie 2000, Comandamentul Protecţiei Civile cu structurile subordonate, trece din subordinea Ministerului Apărării Naţionale în subordinea Ministerului de Interne.

În 30.08.2001, intră în vigoare  Ordonanţa Guvernului României nr. 88 - privind înfiinţarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, aprobată prin Legea nr. 363 şi modificată ulterior cu Ordonanţa de Urgenţă nr.25 din 21.04.2004.


În 15.04.2004, intră în vigoare Ordonanţa de Urgenţă nr.21- privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.

În 09.09.2004, intră în vigoare Hotărârea Guvernului României nr.1490 - pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi Hotărârea Guvernului României nr.1492 - privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste.

În 14.09.2004, prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.360, privind aprobarea Criteriilor de performanţă privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă, s-a realizat cadrul normativ de funcţionare a acestora.

În 28.09.2004, prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.370, pentru aprobarea structurii cadru a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă, s-a prefigurat organizarea şi funcţionarea noii instituţii.

În 08.10.2004, intră în vigoare Legea nr.481 - privind protecţia civilă, modificată şi completată prin Legea nr.212 din 24 mai 2006, unde sunt stipulate următoarele: Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi realizate potrivit legii, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor materiale şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate şi înlăturării operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.

Atribuţiile protecţiei civile sunt următoarele:

-    identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice pe teritoriul României;

-    culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la protecţia civilă;

-    informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă;

-    organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie optime a serviciilor pentru situaţii de urgenţă şi a celorlalte organisme specializate cu atribuţii în domeniu;

-    înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei în situaţiile de protecţie civilă;

-    protecţia populaţiei, bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a mediului împotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate;

-    asigurarea condiţiilor de supravieţuire a populaţiei în situaţii de protecţie civilă;

-    organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor calamităţilor naturale şi a celorlalte situaţii de protecţie civilă;

-    limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi a efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate;


-    asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare;

-    participarea la misiuni internaţionale specifice;

-    constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice în situaţii de urgenţă sau de conflict armat.

 Începând cu data de 15 decembrie 2004, activitatea de protecţie civilă se desfăşoară la nivel naţional în cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, iar la nivelul judeţului nostru în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă “Oltul” al Judeţului Harghita.

Prin O.M.A.I nr.1474 din 12 octombrie 2006, a fost aprobat Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare  a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă, în care sunt prezentate principalele modalităţi de îndeplinire a atribuţiilor serviciului de protecţie civilă şi de prevenire a incendiilor, din noua structură, iar prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.1134 din 13 ianuarie 2006, a fost aprobat Regulamentul privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste .

Prin Hotărârea de Guvern nr.547 din 09 iunie 2005, s-a aprobat Strategia Naţională de protecţie civilă. Strategia Naţională de protecţie civilă este documentul de bază al sistemului constituit în România, conform legii, care cuprinde obiectivele şi opţiunile fundamentale privind îndeplinirea, prin mijloace şi căi de acţiune specifice forţelor de protecţie, a politicii de securitate naţională a statului român, în domeniul prevenirii şi protecţiei populaţiei, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu şi factorilor de mediu în caz de dezastre sau război, precum şi pregătirea şi ducerea acţiunilor de intervenţie pentru înlăturarea efectelor acestora.

Ea stabileşte locul şi rolul protecţiei civile din România, în cadrul eforturilor de realizare a obiectivelor prevăzute în Strategia de Securitate Naţională şi Strategia de Ordine Publică, precum şi a obiectivelor Uniunii Europene privind cooperarea în domeniu.

Strategia protecţiei civile constituie documentul fundamental care orientează Sistemul naţional de protecţie civilă din România, pentru îndeplinirea misiunilor stabilite prin lege.

Conform acesteia, misiunea principală a protecţiei civile în România este de a asigura cetăţenilor săi, bunurilor materiale individuale şi colective ale acestora, valorilor de patrimoniu şi factorilor de mediu, siguranţă şi protecţie împotriva efectelor dezastrelor naturale sau acţiunilor militare pe timp de pace, criză şi război, prin respectarea strictă a drepturilor omului, într-un stat naţional, suveran, independent, unitar  şi indivizibil, angajat activ în procesul de integrare europeană, şi euroatlantică, în condiţiile unui regim politic bazat pe democraţie  constituţională, sub strict control democratic civil asupra sistemului protecţiei civile.

Din punct de vedere al protecţiei civile, asigurarea intereselor naţionale se realizează prin aplicarea normelor juridice, măsurilor şi acţiunilor specifice, menite să prevină, să asigure protecţia populaţiei, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu şi a factorilor de mediu, să contracareze efectele acţiunilor militare, pe cele ale dezastrelor naturale şi tehnologice, să iniţieze şi să desfăşoare urgent măsuri pentru înlăturarea efectelor acestora.

Obiectivul fundamental al protecţiei civile în România îl constituie realizarea capacităţii naţionale de răspuns, necesară şi adecvată pentru asigurarea prevenirii populaţiei în cazul producerii atacurilor executate de un eventual agresor terestru, aerian sau maritim, precum şi în cazul iminenţei producerii unor dezastre naturale sau tehnologice, să asigure protecţia populaţiei în caz de dezastre sau conflict armat, să participe la planificarea, pregătirea, organizarea şi conducerea eficientă a acţiunilor de intervenţie pentru înlăturarea efectelor acestora.


Avizare / Autorizare

Categorie:

ANUNT

Documentaţiile pentru avizare şi autorizare privind securitatea la incendiu şi protecţia civilă se pot depune (personal sau prin împuternicit) LETRIC, ELECTRONIC sau se pot transmite prin E-MAIL la adresa:

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Depunerea şi ridicarea documentaţiilor DE AVIZARE ŞI AUTORIZARE se poate face zilnic la sediul inspectoratului din Miercurea Ciuc, str. Iancu de Hunedoara, nr. 8, după următorul program de lucru cu publicul:

  • Luni-Miercuri: 0800 – 1600
  • Joi: 0800 – 1800
  • Vineri: 0800 - 1600

INFORMATII SUPLIMENTARE LA TELEFON 0266-371657 SI 0266-312824

13 Septembrie

Categorie:

ZIUA POMPIERILOR DIN ROMANIA

Batalia din Dealul Spirii de la Bucuresti – act eroic al pompierilor militari în apararea revolutiei de la 1848 si prima afirmare patriotica a calitatilor morale si de lupta ale ostasilor tinerei armate române moderne, constituita în urma Pacii de la Adrianopole din 1829.

 

Intrarea în Bucuresti a trupelor de invazie a prilejuit unitatilor române prezente în garnizoana – printre care si Compania de Pompieri – unul dintre cele mai înaltatoare momente ale Revolutiei române de la 1848: înclestarea din Dealul Spirii, devenita simbol al luptei pentru libertate si independenta nationala a poporului român. Comandantul Regimentului 2 Infanterie si seful garnizoanei Capitalei, colonelul Radu Golescu, primise ordin în ziua de 12 septembrie din partea Locotenentei Domnesti sa deplaseze în ziua urmatoare subunitatile în Dealul Spirii, pentru a participa la primirea unei coloane otomane formata din aproape 6.000 luptatori si comandata de Kerim Pasa, ce urma sa preia cazarma din acea zona. Însa lucrurile au luat cu totul alt curs. Printr-o coincidenta, în aceeasi zi de 13 septembrie, cu putin timp înaintea sosirii trupelor otomane avusese loc înmânarea noilor drapele ale Regimentului 2 infanterie. Solemnitatea a influentat moralul si devotamentul ostasilor,vointa de a apara demnitatea nationala. Aceeasi stare de spirit îi caracteriza si pe ostasii Companiei de Pompieri comandati de capitanul Pavel Zaganescu; acestia voiau sa meargacu totii la cazarma din Dealul Spirii, convinsi de iminenta unui conflict armat cu otomanii. Soldatii lasati pentru paza cazarmii au cerut comandantului lor: “Luati-ne si pe noi, nu ne lasati în cazarma, ca pe niste nevrednici, caci daca acolo, în Dealul Spirii, va fi vreun razboi, noi vrem sa murim cu fratiinostri.” Înclestarea propriu-zisa s-a declansat ca urmare a unei altercatii între un ofiter al companiei de Pompieri (sublocotenentul Dinca Balsan) si unul otoman. Desi împresurati din toate partile de turci, pompierii s-au avântat cu curaj împotriva acestora, alternând focurile de arma cu lupta la baioneta si lovind fara crutare inamicul care, în pofida superioritatii numerice, a fost cuprins de panica. Otomanii au reusit sapuna în pozitie de tragere doua piese de artilerie si au deschis focul asupra pompierilor. Acestia au pornit împotriva tunurilor inamice si dupa o scurta lupta au capturat gurile de foc, pe care le-au întors împotriva dusmanului. Efectele au fost puternice: din rândurile otomanilor au cazut zeci de morti si raniti; numai ca, din cauza lipsei de munitie, în cele din urma tunurile au fost abandonate. Pompierii nu au încetat lupta decât atunci când Kerim-Pasa, vazând ca nu poate înfrânge rezistenta garnizoanei din Dealul Spirii, a trimis un ofiter care a propus încetarea focului, garantând în schimb “libera iesire din cazarma” – angajament care mai apoi nu a fost însa respectat de otomani. Pompierii au dovedit pe timpul luptei din Dealul Spirii vitejie, curaj si dibacie în rezolvarea situatiilor de lupta, capacitate de rezistenta si spirit de sacrificiu în inegala confruntare cu trupele otomane covârsitoare.

Anul revoluţionar 1848 va consacra pentru totdeauna virtuţile patriotice şi jertfa de sine – de această dată pentru idealurile democraţiei şi independenţei – ale pompierilor militari. Nici nu se vindecaseră rănile sinistrului din martie 1847 când, la 13 Septembrie 1848, sângele ostaşilor pompieri din Bucureşti şi a infanteriştilor, a înroşit cazarma din Dealul Spirii şi împrejurimile sale. Toate sursele istorice, martorii oculari, contemporanii bătăliei, apreciază în unanimitate că majoritatea jertfelor (din cei peste 100 de morţi şi tot atâţia răniţi) au fost date de pompieri, ei aflându-se în vâltoarea încleştării. Un sir de evenimente ulterioare a consacrat actul eroic al pompierilor. Veteranilor de la 1848 li s-a acordat prima decoraţiemilitară românească – Pro virtute militari, înfiinţată de marele domn al Unirii de la 1859, Alexandru Ioan Cuza. Tot ca o recunoaştere a eroismului pompierilor, data de 13 Septembrie 1863 a fost aleasă pentru înmânarea noilor drapele de luptă Oştirii Ţării, Batalionul de pompieri Bucuresti (înfiinţat încă din 1861) primind primul drapel de luptă din chiar mâna domnitorului.

Recunoaşterea faptului că 13 Septembrie 1848 este unul   dintre cele mai semnificative momente din tradiţiile de luptă  ale armei pompierilor a fost unanimă, indiferent de epocile istorice pe care şi regimurile politice prin care a trecut ţara. Drept urmare, ziua de 13 Septembrie a fost sărbătorita dintotdeauna ca fiind ZIUA POMPIERILOR DIN ROMÂNIA însă a fost legal oficializată după război, fiind prevăzută prin Legea 121/1996 prinvind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, dar şi prin Hotărârea Guvernului 1490/2004 pentru aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. Niciodată capitolul din Istoria Naţională dedicat anului revolutionar 1848 n-a făcut abstracţie, indiferent de vremuri, de sângeroasa şi inegala confruntare dintre ostaşii companiei de pompieri din Bucureşti şi o coloană a armatei otomane. Atunci au căzut la datorie aproape jumătate din efectivele pompierilor, Dealul Spirii devenind, prin această tragică faptă de arme, un simbol al jertfei şi iubirii de ţară.